Aruncarea pufului de iarnă la porumbeii voiajori reprezintă o problemă reală cu care se confruntă toți crescătorii.

Este cunoscut faptul că alimentația corespunzătoare și responsabilă a porumbeilor reprezintă un factor foarte important în etapa de dezvoltare, hrănire și recuperare a porumbeilor și în etapa refacerii penelor de după marea năpârlire, așa cum am spus și în articolele trecute.

De aceea, astăzi am ales să vă vorbesc despre modalitățile prin care puteți grăbi aruncarea pufului de iarnă la porumbeii voiajori, care este protocolul pe care trebuie să-l urmam înainte de vaccinare și în final, voi prezenta câteva aspecte foarte importante pe care orice crescător profesionist ar trebui să le știe legate de alimentația corectă a porumbeilor și selectarea celor mai buni pui pentru competiții

1. Cum se manifestă năpârlirea la porumbeii voiajori

Odată cu venirea toamnei și implicit scăderea temperaturilor, porumbeii încep procesul de schimbare a penelor numit și năpârlire.

Este cunoscut faptul că o năpârlire corectă trebuie să fie finalizată  până în jumătatea lunii decembrie fiind marcată de creșterea penelor din lateralul cozii.

Din octombrie până la finalul lunii decembrie, majoritatea crescătorilor de porumbei voiajori obișnuiesc să separe perechile și apoi să-i țină închiși până în primăvară. În tot acest timp, porumbeii închiși încep să ia în greutate și odată cu acest lucru să acumuleze grăsime pe mușchi, ficat și artere.

Mai simplu, acest lucru poate fi observat de crescători prin greutatea mărită a porumbeilor, masa musculară crescută și întărirea mușchilor. Riscul de care crescătorii trebuie să fie conștienți odată cu îngrășarea porumbeilor este acela că, după acumularea grăsimilor și îngreunarea ficatului, organismul sfâșește prin a depozita multe toxine.

1.1 Cum putem grăbi procesul de năpârlire

Se știe că ultima formă de năpârlire la porumbeii voiajori este aruncarea pufului. Pentru a grăbi acest proces și a ne asigura că acest lucru se întâmplă în sezonul rece, se recurge la un așa zis  „post negru”.

Concomitent cu aruncarea pufului și pregătirea pentru un nou sezon în primăvară, orice crescător experimentat trebuie să aibă în vedere și dizolvarea grăsimilor din mușchi, ficat, inimă și artere.

Părerile sunt împărțite atuci când vine vorba de acest așa zis „post negru” la porumbeii voiajori, unii susțin că această metodă ar trebui practicată o zi sau maximum două. Cu toate acestea, este greșit! Un post riguros trebuie ținut trei zile.

Ziua 1 – organismul porumbelului nu este afectat de post datorită rezervelor rămase de la ultima masă, acest lucru se poate observa din consistența excrementelor neschimbate;

Ziua 2 – excrementele sunt într-o cantitate mai mică dar cu adaos de toxine;

Ziua 3 – excrementele sunt doar toxine rezultate din consumul de grăsime din organism, porumbelul devine mai ușor, mușchii mai moi și elastici, urmat de aruncarea unei mari cantități de puf.

După aceste trei zile de „post negru” și îndepărtare a pufului de iarnă, porumbeii voiajori vor fi mai ușori iar mușchii pectorali vor deveni mai moi și elastici.

În ziua 4 se dă doar jumătate din porția normală, urmată de ziua 5 reprezentată de rația normală. Alimentația constă în mâncare depurativă din trei semințe care nu conțin grăsimi (orz, orzoaică și orez) și sunt bogate în minerale menite să ajute digestia. Totodată, apa este înlocuită cu ceai hepatic care restabilește funcțiile ficatului cu adaos de urzică (între două și patru zile).

După această perioadă de „regim” se continuă cu mâncarea depurativă cu un adaos de porumb și sorg în funcție de temperatura de afară.

2. Cum ne pregătim pentru vaccinarea pentru paramixoviroză

În a doua săptămână de după post, după ce am ținut temeinic sub observație porumbeii și ne-am asigurat că digestia este una bună iar excrementele sunt din nou solide, în două culori, ne pregătim pentru o nouă etapă foarte importantă. Este vorba despre protocolul de dinaintea vaccinării pentru paramixoviroză care constă în tratarea următoarelor probleme: viermi, tricomonade, coccidii, salmonela, E-coli și boli respiratorii.

În toată această perioadă, alimentația este una echilibrată, fară grăsimi sau proteine pentru a preîntâmpina luarea în greutate a porumbeilor. După finalizarea acestui protocol, porumbeii voiajori sunt vaccinați și sunt reuniți cu perechile lor.

Așa cum era de așteptat, perioada de împerechere vine și ea cu niște reguli de alimentație aparte pe care crescătorii experimentați ar trebui să le cunoască. Dacă până acum porumbeii au fost la un așa zis „regim de detoxifiere” odată cu perioadă de înmulțire aceștia au nevoie de un regim alimentar mai bogat.

Astfel, pentru a asigura o fecundare reușită, specialiștii recomandă introducerea treptată în alimentația porumbeilor hrană bogată în grăsimi și proteine și un supliment de vitamine (ADE3).

După ce femela a depus și cel de-al doilea ou și perechea a făcut schimbul clocind, este vremea ca porumbeii să fie eliberați afară pentru a începe antrenamentele de dinaintea sezonului sportiv.

3. Recunoaște viitorilor campioni- secretul care stă la baza succesului în competiții

Suntem înconjurați și bombardați de informații, însă nu tot timpul știm să le filtrăm și să le diferențiem. Cum am spus și mai sus, părerile sunt împărțite și se prea poate ca experiența unui crescător să nu corespundă cu cărțile de specialitate destinate creșterii porumbeilor.

Cu toate acestea, alimentația și selectarea timpurie a porumbeilor campioni rămân niște subiecte pe care orice crescător ar trebui să le cunoască. Lucrurile sunt relativ simple, organismul este un sistem complex constituit din trei elemente majore: materie fizică, energie și inteligență.

Conservarea energiei și a materiei urmărește menținerea organismului în perfectă stare de sănătate și vitalitate. Un porumbel cu o vitalitate scăzută se va îngrășa și slăbi la fel de ușor din cauză că organismul dispune de o rezistență naturală mică. Acest lucru trage după sine lipsa performanței și a reușitei porumbelului într-o competiție.

Un porumbel cu o vitalitate crescută, nu se îngrașă niciodată, se mulțumește cu hrană puțină, este ușor și viguros. Aceștia sunt porumbeii pe care trebuie să învățăm să-i recunoaștem și să-i pregătim pentru viitoarele competiții.

Deși pare ușor în teorie practica îi pune în dificultate și pe cei mai experimentați crescători, totuși există unele indicii care ne pot îndruma în direcția corectă.

– rezistența ridicată a individului și a familiei la acțiunea germenilor patogeni (semn de vitalitate și calitate a rasei);

– capacitatea de a fecunda până la o vârstă foarte înaintată (masculii pot fecunda până la vârsta de 18 – 20 ani și femelele până la 13 – 16 ani);

– capacitate ridicată de valorificare a hranei care atestă un metabolism sănătos capabil să valorifice toate componentele care se regăsesc în hrană (alimentația trebuie să fie una naturală cu cereale cât mai diversificate, semințe oleginoase, proteine, hrană minerală și hrană verde – salată, sfeclă, morcov, pătrunjel, țelină, ridichi negre, ceapă, usturoi, hrean, varză, mere etc.);

Un porumbel sănătos nu este acela care nu se îmbolnăvește niciodată, ci acela care are un organism care funcționează în parametri. Un astfel de organism este acela care generează în mod natural anticorpi când intră în contact cu agenții patogeni și care are o funcționare impecabilă a mecanismelor de sinteză a vitaminelor și nutrienților, la care se alătură rezistența la zbor și puterea de refacere.